A adunat bani în străinătate, s-a întors acasă și a deschis o afacere „bărboasă”

Pe Constantin Vatamaniuc l-am cunoscut pe rețelele de socializare în urmă cu două luni. Atunci m-am implicat într-o campanie de colectare de fonduri pentru un caz al unui copil care suferă de cancer. Constantin a răspuns pozitiv apelului făcut de mine. După mai multe discuții cu el, mi-a spus că dacă mai știu cazuri în care e nevoie de ajutor, el este dispus să se implice.

De la o vorbă la alta, am aflat că este migrant reîntors și că de curând și-a deschis o afacere în Chișinău.

După o perioadă în care a bătătorit pământ străin și a adunat ceva bani, a decis să revină acasă. Îi era dor de Moldova și simțea că trebuie să facă aici ceva. Pentru că este ambițios și muncește mult, în scurt timp și-a pus planul în acțiune, dar mai multe detalii aflați direct de la el.

Mulți tineri pleacă în străinătate după o viață mai bună, unii se întorc, alții nu. Care a fost motivul pentru care ai fost în străinătate?

La numai 16 ani făceam militărie la liceul de cadeți „Sfântul Gheorghe” din Chișinău. După care viața m-a purtat prin băncile Academiei „Ștefan cel Mare”. Acolo am studiat dreptul și am devenit jurist, cu acte în regulă. După ce am terminat studiile, am plecat peste hotarele țării. Voiam să-mi găsesc un loc de muncă în străinătate. Atunci mi-am dorit ceva mai mult decât putea să-mi ofere Moldova.

Și… ce a fost?

Inițial am fost plecat la Moscova, acolo am lucrat în securitate, într-un local. După care, o perioadă am combinat lucrul de noapte cu un alt serviciu de vânzări directe pe parcursul zilei. Și la nici 22 de ani am înțeles că viața peste hotare nu este deloc dulce.

Mai târziu, peste o perioadă, am mai plecat încă odată la Moscova pentru a mă convinge că nici lucrul în construcții nu e cu nimic mai bun.

Următorul meu pas a fost Europa. Cu gândul că Rusia mi-a arătat că nu-mi poate oferi lucrurile de care am nevoie, am decis să încerc un alt colț al lumii. Așa că am plecat în Irlanda, unde am lucrat la o fabrică de prelucrare a cărnii. Eu o sortam de pe linie și o împachetam după destinație.

Am rezistat 2 luni, am înțeles că nu e ceea ce îmi doresc și că eu pot face mult mai mult, așa că am decis că e timpul să lucrez pentru mine, să investesc în țara mea.

Citește continuarea pe NEXUS…

DISTRIBUIȚI
stirilocale
Redacția stirilocale.md

Comentarii